| |
|
| BINE ATI VENIT ÎN ROMÂNIA |
Romania este o insulă de limbă latină într-o mare slavă, o enclavă ortodoxă într-o Europă catolică şi o poartă spre orient.
Cunoscută mai ales în cheia negativă – Dracula (vampirul medieval), Ceauşescu („vampirul” modern), copiii abandonaţi şi/sau handicapaţi şi cohortele de romi/ţigani ce au împânzit străzile multor oraşe de pe continent– România are infinit mai multe atracţii pozitive legate atât de natura locurilor, de o surprinzătoare varietate cât şi de civilizaţia tradiţională, păstrată într-o largă măsură, în ciuda deceniilor de modernizare în haina comunistă. Este o reală dificultate să stabileşti o ierarhie a celor mai importante zone şi obiective ce pot fi vizitate de către o persoană având un buget de timp limitat.
Situată în SE Europei Centrale, locuită de un popor neo-latin şi creştin „ab initio”, (meleagurile ponto-danubiene fiind evanghelizate de apostolul Andrei) alături de care s-au stabilit, de-a lungul veacurilor, numeroase alte etnii (maghiari, germani, slavi, turci, evrei, greci, romi ş.a.) cu urmări – cele mai multe - benefice sub aspect cultural, România prezintă peisaje de o mare frumuseţe, în care elementele naturale – munţii Carpaţi, dealurile domoale acoperite de pometuri şi viţă de vie, câmpiile cu întinse culturi agricole, ce oferă vara o adevărată simfonie a culorilor – se îmbină de o manieră caleidoscopică cu elementele create de civilizaţia rurală/ tradiţională şi cea urbană, cu puternice conotaţii central-europene în Transilvania şi V ţării, şi oriental-balcanice în regiunile extracarpatice.
În România se practică toate tipurile de turism, de la cel ecologic (pe locul prim situându-se zona Deltei Dunării, unică în Europa, Rezervaţia a Biosferei inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO), la cel montan, de drumeţie în timpul verii în zona înaltă a Carpaţilor Meridionali, numiţi şi „Alpii Transilvaniei” – cu circuri, văi şi lacuri glaciare, vizitând numeroasele peşteri din Munţii Apuseni şi Munţii Banatului, străbătând chei spectaculoase precum Cheile Bicazului şi defilee, cel de la Porţile de Fier fiind cel mai lung din Europa) şi de practicare a sporturilor de sezon în timpul iernii (staţiuni cunoscute Poiana Braşov, Predeal, Sinaia ş.a.), la turismul de cură heliomarină (pe litoralul Mării Negre - staţiuni renumite Mamaia, Mangalia, Neptun, Olimp ş.a.) completat fericit de vizitarea vestigiilor unora dintre primele oraşe europene – colonii elene din sec. 7-6 î.H. /B.C. – precum Histria, Tomis, Callatis), la turismul de cură balneară (renumite fiind staţiunile Băile Herculane – cunoscută încă din perioada romană, cele din judeţele Vâlcea – Băile Olăneşti, Călimăneşti, Govora ş.a, Harghita şi Covasna - Băile Tuşnad, Covasna ş.a.
Turismul cultural beneficiază de un potenţial de excepţie; este vorba atât de cultura ţărănească/populară tradiţională vie în lumea satelor de la deal şi de munte, multe dintre acestea fiind adevărate muzee etnografice în aer liber, cât şi de cultura urbană, laică şi religioasă, cu obiective ce au înfruntat vitregia timpurilor şi a regimurilor politice potrivnice. Pentru cultura ţărănească exemplele cele mai cunoscute sunt satele din centrul ţării, din apropierea castelului Bran (odinioară „sediu” al miticului Dracula), precum şi cele din nord-vestul ţării, din Oaş şi Maramureş (cu celebrul „cimitir vesel” de la Săpânţa şi faimoasele biserici din lemn incluse în patrimoniul cultural mondial, repere exemplare ale unei adevărate civilizaţie a lemnului).
Evul mediu, la rândul său, ne-a lăsat moştenire splendidele/unicele biserici cu fresce interioare şi exterioare din Bucovina (Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa ş.a, incluse şi ele în Patrimoniul Mondial UNESCO), mănăstirile din N Olteniei (Horezu, Bistriţa, Arnota), din jurul Iaşilor, Sucevei, Târgoviştei (foste capitale ale principatelor române), oraşele „saxone” din Transilvania (Sibiu – declarat capitală culturală a Europei în 2007, Braşov, Sighişoara, Mediaş ş.a.).
Numeroase elemente de interes oferă şi oraşele mari ale ţării de la Bucureşti, cel mai mare oraş din această parte a Europei (c.2 mil.loc.), numit din sec. 19 „micul Paris” (nume legat mai întâi de altoiul de cultură franceză, apoi în jurul anului 1900, de edificiile reprezentative din zona centrală a Capitalei construite după planurile unor arhitecţi francezi) la Iaşi (capitala Moldovei timp de trei secole, un adevărat oraş muzeu), Constanţa (un faimos cazinou între multe alte atracţii turistice), Timişoara (oraşul revoluţiei române din 1989, cunoscut şi drept „mica Vienă”), Cluj- Napoca (cel mai important oraş al Transilvaniei, ridicat pe vatra oraşului roman Napoca), Craiova (cel mai mare oraş al Olteniei/Valahia Mică) ş.a.
Infrastructura de transport şi cea a serviciilor turistice (hoteluri, restaurante, unităţi de divertisment ş.a.) s-a îmbunătăţit considerabil în ultimele două decenii, recuperând o parte din severa rămânere în urmă, „moştenire” a regimului comunist, care avea alte priorităţi.
Vă dorim un sejur cât mai reuşit, de care să vă amintiţi cu plăcere şi de ce nu, să vă inducă dorinţa de a cunoaşte alte aspecte ale acestei „insule de latinitate” din SE continentului. |
|
|
|
|
